Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potențial
valoros de dezvoltare ce poate deveni o sursă de atracție atât a
investitorilor cât și a turiștilor străini, însă concurența puternică
din partea țărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croația) și amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situația.
Un potențial mare îl reprezintă agroturismul, "România fiind una din puținele țări din UE în care se prezervă mediul de tip rural".
Alte puncte turistice importante ce ar putea fi exploatate mai
intens, și mai ales dezvoltate, sunt: Valea Prahovei, Delta Dunării,
Litoralul Mării Negre, Maramureșul și Bucovina, Munții Apuseni, Valea
Oltului etc.
Orașe predispuse de a fi importante atracții turistice pentru străini
sunt: Sibiu (Capitală Culturală Europeană în 2007), Băile-Herculane,
Brașov, Cluj-Napoca, Sighișoara, Constanța, Iași, Suceava, Târgoviște,
București etc.
În anul 2009, litoralul Mării Negre din România a fost vizitat de 1,3 milioane de turiști, din care maxim 40.000 au fost străini.
Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de
încălțăminte, industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de
mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de
construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O
importanță mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor
grele și a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria
constructoare de mașini (vedeți Dacia Logan) este foarte largă și este orientată înspre piață. Industria românească de IT cunoaște o creștere anuală constantă.
Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri
de către întreprinderile mici și mijlocii în industrii precum cea a
mașinilor de precizie, vehiculelor cu motor, industria chimică,
farmaceutică, a aparatelor electrocasnice și a îmbrăcămintei.
În 2006 România a reușit să egaleze (la paritatea dolarului) PIB pe
locuitor realizat în 1988. Față de media europeană a produsului intern
brut pe locuitor în 2007, de 26.208 de dolari americani și de cea
mondială, de 8191 de dolari, România avea un nivel de 7523 de dolari,
aproape de 3,5 ori mai scăzut decât cel european și se afla sub nivelul
mediu mondial.
În decembrie 2009 existau 1,4 milioane de posturi pentru angajații
din sectorul bugetar, din care erau ocupate numai 1,29 milioane de
posturi. Legea salarizării unitare a bugetarilor, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2010,
prevede ca raportul între salariul minim pe economie și cel mai mare
salariu din sistemul bugetar sa fie de maximum 1 la 12, unde 12 este
nivelul salarial al președintelui României.
Aceasta în condițiile în care în acest sector există discrepanțe
salariale semnificative — există salarii care trec de 14.000 de lei pe lună (3.300 de euro).
Legea mai prevede ca ponderea din Produsul Intern Brut (PIB) a
cheltuielilor cu salariile bugetarilor să fie redusă progresiv de la
9,4% în 2009 la 8,7% în 2010, la 8,16% în 2011, la 7,88% în 2012, 7,58%
în 2013, 7,34% în 2014 și 7% pentru 2015 și anii următori.
În anul 2009, veniturile totale la bugetul consolidat au reprezentat
32,1% din PIB, România ocupând ultimul loc în UE, față de Bulgaria -
36,9% din PIB, Ungaria - 45,8%, Cehia - 40,3% și Polonia - 37,4%.
În august 2009, omul de afaceri Dinu Patriciu (cel mai bogat român în anul 2007) declara că, după opinia lui, ar trebui disponibilizați circa 600.000 de bugetari: „Înainte
de 1989 raportul era de circa un bugetar la 40 de locuitori. Acum
există un bugetar la 13 locuitori, în timp ce în economiile cu adevărat
eficiente media este de un bugetar la aproape 75 de locuitori”.
În mai 2010 în sistemul public erau angajați 1,36 milioane de
bugetari, în timp ce în sectorul privat existau 2,94 milioane de
angajați, numărul total de salariați din economie fiind de 4,3 milioane.
Tot atunci, în economie erau plătite lunar, în medie, salarii de 8,34
miliarde lei, din care 3,04 miliarde lei în sectorul bugetar și 5,3
miliarde lei în sectorul privat, salariile medii ale bugetarilor fiind
cu 24% mai mari decât cele ale angajaților din sectorul privat.
Cheltuielile totale salariale prinse în bugetul pentru anul 2010 au fost de 10,7 miliarde de euro (9,3% din PIB).
În învățământ lucrează 360.000 de bugetari, adică profesori și personal
auxiliar, iar cheltuielile totale ale statului cu salariile sunt de
circa 2,7 miliarde euro anual.
În sistemul de sănătate lucrează aproximativ 260.000 de angajați pentru
care sunt cheltuite fonduri în valoare totală de 1,9 miliarde euro.
În sistemele „speciale” (servicii secrete), de siguranță publică și
apărare lucrează aproximativ 260.000 de bugetari, pentru care se
cheltuie aproximativ 4 miliarde de euro. În administrația publică locală și centrală lucrează 325.000 de angajați civili care consumă anual circa 2,1 miliarde de euro. În companiile de stat lucrează aproximativ 400.000 de salariați.
În anul 2010 urmează să fie concediați 70.000 de angajați, iar până
în 2015, peste 300.000 de bugetari își vor pierde locurile de muncă.
În anul 2009, primele 45 de companii controlate de statul român au
avut afaceri de circa 10 miliarde de euro, au avut 200.000 de angajați,
și au avut în total pierderi de 70 de milioane de euro.
